Tu ești logodna dintr-un vers
Și dintre miile de astre
Ce strălucesc în univers
Ești valul mărilor albastre
Un susur rar, de râu aparte
Rostind a pietrelor durere
Tu ești aproape, dar departe
Ca o comoară de-nviere !
S-au întomnat și păsările
Bujorii s-au făcut poieni
În vreascuri ard viu flăcările
Ca-n sărbători de sânzieni
Ce pas de pasăre coboară
Printre arbuștii ruginiți?
Eu-un sfânt săltat de căprioară
În văzul iezilor iubiți
Voi curge ca un vin din struguri
Pe la amiază de iubit
Și-or înflori ai noștri muguri
Ca un sărut de nesfârșit
Și dintre glasul tău de seară
Și umbra ochilor tăi verzi
Am să aleg o primăvară
Să nu te uit, să nu te pierzi !