Seria distincțiilor menite să recunoască oficial opera și cariera literară a unuia dintre cei mai valoroși reprezentanți ai culturii literare românești contemporane, i-a adus reputatului om de cultură Valeriu Butulescu „Premiul pentru merite literare” al Uniunii Scriitorilor din România. Distincția i-a fost înmânată acestuia la Gala „I.D. Sîrbu” de la Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroșani, de către președintele Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, eveniment organziat la finalul primei ediții a Colocviului Național de Memorialistică și Eseu „Ion D. Sîrbu” care s-a desfășurat, la jumătatea lunii aprilie, la Petroșani, în organizarea Bibliotecii județene „Ovid Densușianu”.

Scriitorul Valeriu Butulescu se numără printre cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște pe Ion D. Sîrbu, în timpul vieții scriitorului inimilor noastre și, mai mult decât atât, a avut parte de încurajări din partea acestuia, după apariția primei sale cărți de aforisme. „Deşi suntem generaţii diferite, am avut privilegiul să-l cunosc pe Ion D. Sîrbu și i-am urmărit evoluţia (vizibilă) în anii 80. I-am văzut piesele jucate pe această scenă, în timpul vieţii sale. Ne-am cunoscut, cum nu se putea mai bine, într-o librărie, în 1986. Cel care mi l-a prezentat a fost scriitorul Dumitru Velea. Pentru mine Ion D. Sîrbu era un sfânt. Ştiam cât de mult suferise în perioada stalinistă, turnat de nişte farisei. Ulterior mi-am găsit curajul să-i înmânez cartea mea de debut: volumul de aforisme „Oaze de nisip”. Asemenea altor literaţi importanţi ai vremii (Marin Sorescu, Geo Bogza, Ioan Alexandru, Alex Ştefănescu, Adrian Păunescu, Anghel Dumbrăveanu), Ion D. Sîrbu şi-a exprimat admiraţia faţă de aceste gânduri disparate. Mi-a spus că unele le cunoştea din presa literară a vremii (publicasem aforisme în Steaua, Tribuna, Vatra, Ramuri, Ateneu, SLAST, Flacăra, Orizont etc). Cred că ce-a spus atunci Ion D, Sîrbu nu erau simple vorbe de complezenţă. Domnia sa a reţinut un aforism al meu, publicat în Vatra (1987), pe care l-am descoperit, cu respect şi veneraţie, în literatura sa de sertar, „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”, publicat în 1991”, mărturisește Valeriu Butulescu.

Poate și din acest motiv, „Premiul pentru merite literare” al Uniunii Scriitorilor din România care i-a fost decernat la „Gala I.D. Sîrbu” este, în viziunea lui Valeriu Butulescu, unul ceva mai aparte decât celelalte numeroase și valoroase distincții care-i confirmă prestigioasa carieră în domeniul creației literare. „Antonio Vivaldi ne-a arătat că viaţa unui compozitor, asemenea unui concert de vioară, se poate împărţi în patru anotimpuri. Acelaşi motiv muzical, care primăvara erupe exuberant, sună rece şi trist, în ultimul anotimp existenţial, care este iarna. Am scris vreo 30 piese de teatru, am trăit bucuria a aproape o sută de premiere teatrale, pe scene mari şi mici, în ţară şi peste hotare. Îmi place să cred că viaţa unui dramaturg este o piesă de teatru, scrisă de el însuşi, şlefuită de providenţă. O piesă de tip clasic, în cinci acte, conform ierarhiei lui Freitag. Iată că în literatură apare şi al cincilea anotimp. Când are privilegiul să treacă de 70 ani, aşa ca mine, dramaturgul e conştient că lucrează la ultimul act al piesei sale. Rezoluţia, deznodământul trebuie să transpară. Finalul trebuie să fie impozant. Pentru că, vorba lui Ovidiu, „finis coronat opus”. Sfârşitul încoronează opera. M-am gândit, nu o dată la finalul comediei amare a existenţei mele. Doream ceva măreţ, desigur. Dar niciodată n-am îndrăznit să visez că în actul cinci, în modestul şi frumosul meu orăşel de provincie, va veni întreaga conducere a Uniunii Scriitorilor din România, să mă premieze! Că pe acestă scenă, pe care am debutat în urmă cu 33 ani, cel ce-mi va înmâna Diploma de Excelenţă „PENTRU MERITE LITERARE” va fi chiar Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, domnul Varujan Vosganian. Care a menţionat că ne cunoaştem încă din vremea Primului Parlament Postdecembrist, unde „noi doi am muncit împreună, dacă Parlamentul poate fi socotit un loc de muncă”, completa domnia sa, cu umor”, spune Valeriu Butulescu.

Cui îi este dedicat acest premiu de către Valeriu Butulescu? Ne mărturisește acest lucru chiar premiantul: „M-am gândit la două nume care mi-au marcat existenţa scriitoricească. Ambii, vorba lui Iorga, sunt oameni care au fost. Primul este fratele meu, regretatul matematician Ion Butulescu. Mi-a fost mentor şi dascăl. El m-a învăţat, nu doar matematică de performanţă, ci un mod matematic de a percepe lumea. „Cartea lui Dumnezeu este scrisă în limbaj matematic”, spunea el, reluând un vechi dicton al lui Galilei, Aforismul şi rigoarea matematică merg mână în mână. Al doilea om fundamental pentru creaţia mea a fost regretatul critic Alex Ştefănescu. Alex a publicat în importante reviste literare numeroase articole laudative la adresa aforismelor mele, cu un entuziasm nestăpânit, rar întâlnit la criticii literari. Nu a ezitat să mă introducă în monumentala sa „Istorie a literaturii române contemporane 1941 – 2000”, unde, alături de Ion D. Sîrbu, suntem singurii reprezentanţi ai judeţului Hunedoara, pe toată durata de referinţă. Cuvinte de mulţumire am şi faţă de contemporanii care au făcut posibil acest Colocviu, dedicat personalităţii fascinante a scriitorului Ion D. Sîrbu: Laurenţiu Nistor, Costel Avram, Sebastian Bara, Tiberiu Iacob – Ridzi.”

Sigur că îi transmitem și noi felicitări pentru acest premiu maestrului Valeriu Butulescu, având nu doar bucuria unei îndelungate amiciții care ne însoțește colaborarea de mai bine de trei decenii, ci și mulțumirea că la Gala Premiilor Exclusiv am obsevat an de an, vreme de 26 de ediții, activitatea acestui extrem de valoros membru al comunității noastre, Valeriu Butulescu fiind singura personalitate publică din Valea jiului premiată la toate edițiile „Premiilor Exclusiv”, iar în 2014 fiind declarat Omul Anului.