Există locuri unde cerul pare mai aproape, iar duminică, 26 aprilie 2026, Poiana Muierii a fost, fără îndoială, unul dintre ele. Sute de credincioși au urcat drumul spre Schitului de la Petrila, situat în Munții Șureanu, la o altitudine de 1700 de metri, pentru a fi martorii unui eveniment care va rămâne înrădăcinat în memoria locului: târnosirea bisericii de lemn.

Ceea ce impresionează cel mai mult la acest nou lăcaș este chiar parcursul său către această zi binecuvântată. Proiectul, care a pornit în urmă cu câțiva ani de la o construcție în stilul unui foișor, unde preoții săvârșeau slujba de binecuvântare la deschiderea sezonului de oierit de la Stâna din Poiana Muierii sau la tradiționala nedeie de Sf. Ilie, s-a transformat acum într-un așezământ duhovnicesc în  toată regula, cu biserică și chilii pentru măicuțe. Construită în stilul clasic al bisericilor de lemn transilvănene, Biserica de lemn de la Poiana Muierii este o dovadă vie că, atunci când există rânduială și jertfă, imposibilul devine realitate.

Slujba de sfințire a fost oficiată de un sobor ales, condus de Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, alături de Preasfințitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al aceleiași Episcopii. Într-o atmosferă de o pioșenie, ierarhii au uns cu Sfântul și Marele Mir pereții bisericii și au pecetluit Masa Sfântului Altar, oferind comunității un nou spațiu de rugăciune.

Alegerea hramurilor sub care a fost așezat noul lăcaș nu a fost nici ea una întâmplătoare. Biserica a fost încredințată, în primul rând, ocrotirii Sfintelor Femei Mironosițe, prăznuite chiar în această zi de 26 aprilie, acele modele de nezdruncinat ale curajului și fidelității creștine. Acestora li se alătură Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, prin praznicul Tăierii Capului său, și, spre marea bucurie a pelerinilor, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop. Cel numit „Sfântul Ardealului” a fost invocat cu o emoție aparte de către cei prezenți, prezența sa spirituală fiind simțită ca o binecuvântare vie peste întregul munte.

În cadrul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Gherontie a subliniat că Sfintele Femei Mironosițe ne învață despre o iubire „totală și neînfricată”, o trăsătură care s-a regăsit pe deplin în efortul obștii de maici, condusă de Preacuvioasa monahie Ioana Dobeș, stareța așezământului.

Schitul Petrila, deși înființat oficial abia în anul 2024, a devenit deja un punct de atracție pentru pelerinii din județele limitrofe. Poiana Muierii este un loc cu o încărcătură istorică deosebită, fiind punctul de întâlnire al județelor Hunedoara, Alba și Vâlcea.

Prin sfințirea acestei biserici, celebra Nedeie din Poiana Muierii primește din acest an, la rândul ei, o nouă dimensiune. Dacă până acum nedeia era o sărbătoare a comunității și a tradițiilor populare, de pe acum ea are și o ancoră spirituală permanentă. Biserica de lemn „Sf. Ilie” va asigura continuitatea acestei adunări an de an, oferind pelerinilor nu doar bucuria întâlnirii, ci și binecuvântarea rugăciunii.

Momentul culminant al zilei, după Sfânta Liturghie, a fost cel al recompensării eforturilor celor care au pus umărul la ridicarea bisericii. Preasfințitul Părinte Nestor a oferit acte de cinstire și icoane ale Sfântului Arsenie de la Prislop celor care au transformat acest vis în realitate:

• Părintelui Iustin Miron și Ieromonahului Nicodim Viscopoleanu (duhovnicul schitului);
• Monahiei Ioana Dobeș, pentru osteneala neîncetată;
• Autorităților locale, reprezentate prin primarul orașului Petrila, Vasile Jurca;
• Numeroșilor binefăcători și pelerini care au contribuit cu munca sau resursele lor.

Cei care am fost prezenți cu acest prilej în Poiana Muierii am plecat de aici cu imaginea unei biserici simple dar plină de lumină, care stă strajă peste munți. Într-o lume tot mai zgomotoasă, acest lăcaș oferă exact ceea ce avem mai mare nevoie: liniște și o „hrană pentru viața veșnică”, așa cum a numit PS Nestor Sfânta Împărtășanie ce se va săvârși de acum în acest nou Altar.

De astăzi, cine urcă spre crestele Șureanului are un motiv în plus să se oprească: să mulțumească pentru acest „Dar pe care Dumnezeu ni-l face în vârfu’ din poiană”!