Când clopotele bat și nimeni nu vine Ne plângem uneori că s-au golit bisericile. Că nu mai vin oamenii. Că tinerii nu mai calcă pragul slujbelor. Că s-au închis urechile la chemarea clopotelor. Și da, poate că e și vina vremurilor. Poate că e și vina oamenilor. Dar nu numai. Mi-a rămas în minte o...
La vreme de post, o poveste despre foame La început de august, când soarele dogorește în tăcere și lumea parcă se topește în lene de vară, începe unul dintre cele mai frumoase momente ale anului bisericesc: Postul Adormirii Maicii Domnului. Este un post scurt, dar încărcat de lumină. Nu e post al asprimii, ci al...
Înainte-prăznuirea Scoaterii Sfintei Cruci Astăzi, când încheiem această lună, îmi îndrept gândurile spre semnul cel mai înalt al iubirii lui Dumnezeu: Crucea. Este o zi care mă invită să fac o pauză, să privesc în sufletul meu și să înțeleg ce înseamnă să porți crucea în viață. Crucea este pentru mine mai mult decât o...
Mai presus de cuvinte Când încerc să vorbesc despre Dumnezeu, simt adesea că cuvintele mele nu sunt nici pe departe suficiente. Cu cât înțeleg mai bine cine este El și cât de vastă este taina Lui, cu atât mă simt mai mic în fața măreției Sale. Încerc să urc pe muntele cunoașterii divine, dar de...
Lecția lui Neagoe Basarab Istoria nu păstrează doar fapte, ci și sfințenie. Iar când destinul unui voievod se împletește cu viața unui sfânt, nu putem decât să privim înapoi cu uimire și cu recunoștință. Așa începe povestea lui Neagoe Basarab – un domnitor cu suflet de artist și inimă de ucenic. Pe vremea când Radu...
Începuturi simple și binecuvântate E luni… iar săptămâna se deschide ca o carte nouă, cu file goale. Ne așteaptă drumuri de parcurs, poate provocări de înfruntat, griji de dus mai departe. Dar și bucurii neștiute, oameni pe care încă nu i-am întâlnit, binecuvântări care se pregătesc tăcute să ne surprindă. Poate că, uneori, nu simți...
Sâmbătă, 26 iulie 2025, în cadrul Zilelor Hunedoarei, Biblioteca Municipală Hunedoara a devenit un adevărat templu al cuvântului scris, găzduind evenimentul „De vorbă cu scriitorii și cărțile lor” – o întâlnire care a pus în lumină frumusețea poeziei, a memoriei culturale și a părtășiei sincere dintre autori și public. Organizat de Primăria Municipiului Hunedoara și...
Când nu mai vezi și nu mai poți striga… Au venit la Iisus doi orbi și un mut. Fiecare dintre ei – un simbol al omului care, în durerea lui, nu mai vede lumina și nu mai știe ce să spună. Nu ți s-a întâmplat și ție? Să ai ochi și totuși să nu mai...
Atunci când sufletul obosește… Se întâmplă uneori să ne trezim fără vlagă. Nu neapărat fizic, ci sufletește. Nimic nu doare în mod clar, dar parcă totul apasă. Zilele curg, dar nu ne mai bucură. În astfel de clipe, mulți ne întreabă: Ce ai? Și noi răspundem: Nimic. Dar în adânc, e un „ceva” care nu...
Când iubirea pare departe… Poate ți s-a frânt inima. Poate ai pierdut pe cineva drag. Poate te doare dorul. Dar nu uita: ceea ce pare o despărțire este doar un prag… Nu e sfârșitul. Este începutul unei alte iubiri – una care nu mai cunoaște limitele timpului sau ale spațiului. Când lacrimile vor să curgă,...
Când iubirea pare să lipsească Uneori simt că iubirea s-a stins în mine. Parcă totul devine rece, gol, iar inima îmi strigă tăcerea unei iubiri care nu mai bate. Și mă întreb: ce fac când nu mai simt iubirea? Cum să reaprind focul ce pare stins? Primul meu impuls este să mă las pradă durerii,...
Nu te teme, Eu sunt cu tine (Isaia 41, 10) Astăzi, în drumul meu, am simțit din nou greutatea grijilor și a temerilor ce încearcă să mă doboare. Uneori, viața pare un șir nesfârșit de încercări și primejdii, iar eu mă simt mic și neputincios în fața lor. Dar în mijlocul acestor furtuni, îmi amintesc...
Despre oamenii din jurul nostru și iubirea care ne leagă Relațiile dintre oameni sunt diverse: legături de sânge, prietenii, vecinătăți, colegialitate sau solidaritate. Însă dincolo de toate acestea, există o legătură mai profundă care ne unește pe toți: recunoașterea chipului divin în fiecare persoană. În fiecare zi, încerc să privesc mai atent oamenii pe care...
Slăbiciunea mea, întâlnirea cu Hristos Mult timp m-am rușinat de slăbiciunile mele. Le-am ascuns. Le-am împachetat frumos în zâmbete sau în tăceri bine calculate. Am vrut să par tare, să nu deranjez, să nu dezamăgesc. Până când am obosit. Am obosit să port o armură grea, care nu mă mai apăra, ci mă ținea prizonier....
Astăzi e ziua Sfântului Ilie E duminică și e sărbătoare. În calendarul sufletului meu, nu doar în cel de perete. Astăzi nu mă mai simt vinovat pentru că sunt slab. Astăzi îmi aduc aminte că și focul, ca să ardă, are nevoie de ceva care să-l primească. Cenușa aceea de la final, uneori sunt eu....
Tăcerea în care mă regăsesc Uneori simt că mă pierd printre vorbe. Între griji. În ritmul amețitor al zilelor. Îmi umplu mintea cu zgomote și justificări, doar ca să nu mă întâlnesc cu mine. Poate și pentru că știu ce aș găsi acolo: neliniște, rănile ascunse, temeri nerostite, întrebări fără răspuns. Și totuși, în cele...
Când nu mai pot controla nimic Au fost momente în viața mea în care am simțit că totul îmi scapă din mâini. Lucruri pentru care m-am zbătut, oameni în care am investit încredere, planuri pentru care am muncit ani întregi… toate, într-o clipă, parcă s-au destrămat. Și atunci, cu mâinile goale și sufletul plin de...
A învăța să pierzi Nu mi-a fost ușor să accept pierderile. La început, fiecare lucru pe care-l pierdeam – o relație, un plan, o poziție – îl vedeam ca pe un eșec. Dar, cu timpul, am înțeles că nu toate pierderile sunt un blestem. Unele sunt binecuvântări deghizate. Când am pierdut prima dată ceva ce...
Cine mă iubește cu adevărat? Uneori mă opresc și mă întreb: dacă n-aș mai fi cine sunt acum – dacă n-aș mai avea frumusețea, mintea, darurile mele – cine ar mai rămâne lângă mine? Cine m-ar mai iubi, nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt? Adevărul e că, de multe ori, iubirea...
Deschide-ți inima spre iertare În fiecare zi purtăm cu noi o povară nevăzută – greșelile pe care le-am făcut, cuvintele pe care le-am spus la mânie, gândurile rătăcite sau faptele pe care le regretăm. Această povară ne apasă sufletul și ne închide inima, făcându-ne uneori să uităm cât de aproape este Dumnezeu de cei ce...
Cât de mult îţi pare rău pentru ce ai greşit azi? În alergătura cotidiană, rareori ne oprim să ne întrebăm cu adevărat: cât de mult îmi pare rău pentru ceea ce am greşit astăzi? Această întrebare simplă, dar esenţială, are puterea să schimbe totul în sufletul nostru. Dar, în realitate, adesea trecem cu uşurinţă peste...
Meditație despre puterea lui Hristos și locul nostru în lupta duhovnicească În această zi de duminică, ne putem opri să ne gândim la puterea Domnului Iisus, Care a biruit duhurile rele ce stăpâneau două suflete rătăcite (Matei 8, 28-34). Acei oameni, izgoniți de demoni, trăiau în izolare și teroare, iar prezența lor era o rană...
Într-o atmosferă caldă și emoționantă, foaierul Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” a găzduit sâmbătă după-amiază un eveniment cu totul special: „Logodna poeziei”, o sărbătoare a cuvântului rostit cu suflet, un omagiu adus artei poetice și bucuriei de a împărtăși emoție prin vers. Organizat cu multă dăruire de poeta Marioara Marian, alături de poetul Dorel Neamțu, evenimentul a adunat...
Este cuvântul nostru parte din roadele Duhului Sfânt? Ne-am întrebat vreodată dacă ceea ce spunem este pe placul Domnului? Știm oare ce fel de cuvinte Îi aduc bucurie? În tumultul zilelor noastre, am reușit să-I șoptim Lui cele mai curate și pline de har cuvinte? Maleahi ne învață că uneori obosim pe Domnul cu vorbele...
Meditație asupra dragostei și unității Domnul Iisus a biruit lumea prin dragoste și a învins întunericul prin Învierea Sa. Această biruință nu este doar un fapt din trecut, ci o realitate vie care ne invită să o trăim în fiecare zi. Dragostea este mereu învingătoare – o putere care ne cheamă să schimbăm inima și...
Am învățat… Am învățat să zâmbesc. Uneori, un simplu zâmbet îți poate da mai multă putere decât orice cuvânt. Am învățat că, atunci când iubești cu adevărat, înveți să ierți. Și atunci când ierți, nu pierzi nimic – ba din contră, te eliberezi. Am învățat, călăuzit de cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Încolo, fraţii mei, tot...
Oglinda smereniei și a iubirii: chemarea la o credință vie Simt uneori cât de ușor îmi cade inima în judecată, dar îmi aduc aminte cu durere: cine sunt eu să-i dau sentința aproapelui meu? Nu văd decât o oglindă a propriei mele fragilități, și mă înfricoșez la gândul că, prin judecată, mă depărtez de harul...
„Cine sunt eu, să judec pe fratele meu?” (Iacov 4:12) Aproapele meu este o oglindă în care mă privesc pe mine însumi. Dacă în el văd sfințenie, lumina mă umple și sufletul mi se luminează. Dar dacă văd răutate, întunericul mă cuprinde și mă întunec. Așa cum au spus Sfinții Părinți, omul bun vede bunătate...
Să ne smerim… ca Duhul Sfânt să poată lucra în noi Mi-a revenit în gând acest verset: „…nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt..” (Marcu 13:11) Și mi-am zis în tăcere: Doamne,...
Credința care vorbește fără să vadă Intrând Domnul în Capernaum, un sutas, cu inima grea și plină de nădejde, i se adresează Lui: „Doamne, sluga mea zace în casă, cumplit chinuindu-se.” N-a adus sluga cu sine, n-a adus nici un semn, nici un indiciu al suferinței, pentru că știa că prezența trupească nu este întotdeauna...
Lupta care dă viață Simt cum lumea de azi ridică ziduri groase în jurul inimii. Uneori, fără să-mi dau seama, mă trezesc copleșit de întuneric: dezamăgiri, agitație, pierderea speranței… Și-atunci mă întreb: unde e lumina din mine? Unde e credința? Adevărul e că, fără Domnul Iisus, sufletul meu se stinge. El este singura lumină care...
Credința nu e spectacol Am învățat, în timp, să mă tem de crezuri prea strălucitoare și de oameni care rostesc numele lui Hristos, dar nu-I poartă chipul în fapte. Credința adevărată nu se afișează. Ea se trăiește. În tăcere, în discreție, în rugăciune, în ascultare, în suferință. Mi-au rămas în suflet cuvintele scriitorului creștin Traian...
Crezul – ancora sufletului meu „Ușile, ușile; cu înțelepciune să luăm aminte!” De câte ori aud acest îndemn la Sfânta Liturghie, simt că se deschide o ușă și înlăuntrul meu. O ușă către ceva mai profund decât cuvintele, către miezul credinței. Este momentul când rostim împreună Crezul – 12 articole, 12 trepte către cer, o...
Chemarea tinerilor – între libertate și dăruire Nu este ușor să trezești conștiința tinerilor de astăzi. Și spun asta nu cu ton de reproș, ci cu grijă sinceră și cu o inimă care vrea să înțeleagă. Tinerii caută libertate. O caută cu ardoare. Caută sens, prietenie, un loc al lor. Dar, uneori, ceea ce li...
Viața între două răsărituri de soare Se spune că, odată cu vârsta de 50 de ani, începi să vezi lumea altfel. Nu știu dacă e o regulă generală, dar știu sigur că așa a fost pentru mine. Într-o dimineață, privind răsăritul, mi-am dat seama că viața se trăiește între două astfel de momente: între un...
Ce vrem să iubim, măști sau oameni reali? În lumea asta agitată, atât de plină de aparențe și imagini bine construite, ne găsim adesea în fața unei alegeri invizibile: să iubim ceea ce vedem la suprafață – măștile pe care oamenii le poartă – sau să iubim adevăratele ființe, cu toate imperfecțiunile și frumusețea lor...
Sfinții Apostoli Petru și Pavel Această zi este un prilej de a sărbători și a medita asupra vieților a doi dintre cei mai importanți ucenici ai lui Hristos, care au contribuit în mod hotărâtor la răspândirea creștinismului și la consolidarea Bisericii primare. Petru, pescarul transformat în „stâlp al Bisericii”, ne arată că, deși suntem oameni...
Oferim sau aşteptăm să ni se ofere?… Aceasta este o întrebare simplă, dar adesea profundă, care ne poate pune față în față cu felul în care trăim iubirea și compasiunea. Cât de des ne găsim așteptând gesturi de bunătate, cuvinte de încurajare sau chiar o simplă mângâiere, fără să ne gândim că poate, înainte de...
Când lacrima altuia se revarsă… Ce facem când vedem pe cineva înecat în lacrimi? Uneori cuvintele ne lipsesc, iar sufletul ni se strânge într-un nod nevăzut. Ne simțim neputincioși, ca și cum am vrea să ștergem acea durere cu mâinile noastre, dar frica ne oprește. Vrem să apropiem inima, să cuprindem durerea ca pe o...
TIMPUL – singurul care înțelege adevărata valoare a dragostei A fost odată o insulă unde locuiau Fericirea, Tristețea, Cunoașterea, și multe altele, printre care și Dragostea. Într-o zi s-a anunțat că insula se va scufunda, iar toți au început să-și repare bărcile și să plece cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat...
Iubirea care nu se teme să se murdărească Uneori, credința mea se îmbracă elegant, dar e fragilă. Are mănuși albe și frică de praf. Se roagă frumos, dar nu suportă mirosul bolii. Spune „Doamne, Doamne”, dar ferește colțul hainei ca să nu se atingă de un „amărât”. Și atunci îmi vine în minte acel gest...
Glasul care strigă în mine (Meditație la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul) Azi, sufletul meu se oprește în fața unui prunc… dar nu un prunc oarecare, ci acela care a săltat de bucurie înainte ca lumea să-l audă. Un prunc care n-a vorbit despre sine, ci despre Lumină. Care a trăit nu pentru aplauze, ci pentru...
Crucea pe care o porți… nu e goală Sunt momente când simt că port o cruce care mă apasă mai tare decât pot duce. E rece. E grea. Și cel mai dureros e că pare că o port singur. În acele clipe, totul în mine vrea să strige: „Doamne, până când?” Dar între lacrimi și...
Duminica Sfinților Români – O chemare din neam și Cer Azi, sufletul meu aude o chemare mai veche decât mine. O chemare ce vine nu doar din Cer, ci și din pământul pe care calc. E glasul Sfinților neamului meu. Nu din cărți, ci din sângele istoriei. Nu din icoane îndepărtate, ci din sânul bunicilor,...
Când nu mai simt iubirea… Când nu mai simt iubirea, mă întreb dacă ea a plecat… sau doar eu am uitat să mai fiu atent. Nu e ușor să treci prin pustiu. E uscat și tăcut. Și totuși… uneori, tocmai în pustiu îți vorbește Dumnezeu. Nu cu furtuni și cutremure, ci cu un susur blând...
Dorul care luminează noaptea Sunt doruri care dor… și sunt doruri care sfințesc. Doruri care nu se sting, ci ard frumos, în tăcere, ca o candelă într-o chilie de suflet. Dorul după Dumnezeu nu e ca celelalte. Nu e o lipsă, e o chemare. E ca o sete care mă ține viu. E ca o...
Să dau tot Uneori mă întreb dacă ce dau e destul. Dacă gestul meu mic are greutate în ochii cuiva. Dacă zâmbetul meu, sau timpul meu, sau tăcerea mea, chiar schimbă ceva. Dar apoi îmi amintesc: nu cantitatea contează. Nu mărimea darului, ci inima cu care îl ofer. Când dăruiesc cu tot ce sunt, chiar...
Chipul lui Dumnezeu din celălalt Ne întâlnim zilnic cu oameni: pe stradă, la birou, în familie, în Biserică. Uneori ne grăbim și nu observăm nimic. Alteori, rămânem cu o amintire vagă despre cineva. Dar sunt și acele momente rare, în care ceva ne atinge: o privire, o lacrimă, un cuvânt sau tăcerea cuiva care suferă....
Zâmbetul din spatele lacrimii Sunt zile în care zâmbim… dar parcă nu cu tot sufletul. Un zâmbet ușor stins, care încearcă să acopere frământări nerostite, așteptări care nu s-au împlinit, doruri care dor. Și totuși, zâmbim. Nu din prefăcătorie, ci din credință. Pentru că știm că, deși norii ne întunecă cerul inimii, soarele nu a...
Începutul postului Sfinților Petru și Pavel – o invitație la postirea inimii Astăzi începe Postul Sfinților Petru și Pavel – un timp special de întoarcere spre Dumnezeu, o perioadă în care inimile noastre sunt chemate să se curețe, să se aplece cu smerenie și să se deschidă pentru o întâlnire mai adâncă cu Cel Preaînalt....