Poate că 14 nu este neapărat o cifră ”rotundă” însă pentru comunitatea Petrilei, acest număr amintește, anul acesta, cât timp a trecut de la una din cele mai dureroase tragedii din ultimii ani de existență ai Minei Petrila. În urmă cu 15 ani, la 14 noiembrie 2022, o dublă explozie care a avut loc în subteranul acestei mine de cărbune, a răpit de lângă ortaci și familie nu mai puțin de 13 mineri și salvatori mineri, alți 15 fiind grav răniți.
În amintirea acelui tragic moment din istoria recentă a orașului Petrila, primarul Vasile Jurca, împreună cu viceprimarul Marius Helj, cărora li s-au alăturat fostul brigadier și lider sindical Cătălin Cenușe, dar și Nicolae Alecsa, unul dintre supraviețuitorii de atunci au aprins la Monumentul Salvatorului ridicat în curtea fostei mine, câteva candele, au depus coroane de flori și au rostit rugăciuni pentru odihna sufletului celor pieriți în acest accident de muncă.
Amintirea unor oameni deosebiți precum inginerul şef producţie Iosif Brad, inginerul Doru Holingher (şeful Sectorului I Producție) și minerii Vasile Stoian, Adrian Măţan, Dan Mateş, Silviu Moş, Cristian Șipoș, Marcel Alin Alecsa, Daniel Frăţilă, dar și a celor 4 bravi salvatori Nicolae Puian, Daniel Frăţilă, Elekes Attila şi Trandafir Vişan, uciși la rândul lor de o a doua deflagrație în subteran, este una nepieritoare. Pentru Nicolae Alecsa, durerea este și mai mare, o dată pentru că a trăit iadul din subteran în acea zi fatidică dar și lunile grele de recuperare după accident, și încă o dată pentru că în explozia de la Mina Petrila și-a pierdut fratele. Acum, Nicolae Alexa e ferm convins că, acolo, în măruntaiele pământului, în galeriile surpate ale fostei Mine Petrila, mai rătăcesc și acum sufletele ortacilor jertfiți în acest crunt accident.
Printre cei care au trăit realitatea acelor zile cumplite se numără și fostul brigadier Cătălin Cenușe. Acesta spune că din cenușa acelui trist moment a fost realizat ceea ce reprezintă astăzi un muzeu unic în România: Muzeul Salvatorului Miner. ”Tot ce a mai rămas în urma acelui accident cumplit sunt amintirile noastre dureroase. Și au mai rămas câteva artefacte, inclusiv căștile ortacilor noștri prinși în explozie, pe care le-am recuperat ulterior și pe care le avem astăzi expuse în acest muzeu al salvatorului. După cum se știe, atunci s-a luat decizia închiderii Minei Petrila și, într-un fel putem spune că tot de atunci a început lupta noastră pentru păstrarea patrimoniului istoric al acesteia și dorința de a face tot ceea ce trebuie să facem pentru ca memoria ortacilor noștri căzuți la datorie să nu fie uitată”, spune Cătălin Cenușe, fostul miner care este astăzi custode al Muzeului Salvatorului Miner de la Petrila.
Cu aceleași gânduri a participat la comemorarea zilei de 14 noiembrie 2008 și primarul orașului Petrila, Vasile Jurca. ”Astăzi e liniște în acest loc unde, dacă vă aduceți aminte, în acea tristă zi de 14 noiembrie 2008, cred că jumătate din oraș era la poarta și în curtea minei. Veniseră părinți, copii, rude, ortaci, sute de oameni, fiecare dorind să afle dacă nu cumva au pe cineva drag între cei prinși în explozie. Îmi aduc aminte că venise și Adrian Păunescu, care plângea și recita poezii, chiar aici unde e ridicată acum troița. Au fost și mulți oameni de stat și tot atunci s-a luat decizia închiderii Minei Petrila. Pentru noi, petrilenii, 14 noiembrie rămâne de atunci o zi tristă, dar și o zi în care aprindem o lumină și rostim o rugăciune pentru eroii din adâncul minei Petrila”, spune Vasile Jurca, primarul orașului Petrila.
Poate că explozia din noiembrie 2008 din abatajul 418 de la Petrila a condus la închiderea minei, dar aceeași zi a născut ambiția ortacilor de a păstra vie flacăra neuitării pentru toți cei care, în lunga istoria a exploatării cărbunelui în acest oraș și în toată Valea Jiului, s-au jertfit în adâncuri. Așa cum, cu aceleași gânduri, noul proprietar al Ansamblului istoric Mina Petrila, Consiliul județean Hunedara își propune să realizeze aici un Memorial dedicat tuturor eroilor mineri, spre veșnica lor pomenire și amintire.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!