Oferim sau aşteptăm să ni se ofere?…

Aceasta este o întrebare simplă, dar adesea profundă, care ne poate pune față în față cu felul în care trăim iubirea și compasiunea.

Cât de des ne găsim așteptând gesturi de bunătate, cuvinte de încurajare sau chiar o simplă mângâiere, fără să ne gândim că poate, înainte de toate, suntem chemați să fim noi aceia care oferim?

A oferi nu înseamnă întotdeauna să dăm ceva mare sau spectaculos. Uneori, e vorba doar de o vorbă blândă, un zâmbet sincer, un umăr pe care să plângă cineva, sau o ascultare atentă.

Așteptarea pasivă ne poate închide în singurătatea noastră și poate aduce dezamăgire, pentru că lumea nu funcționează după scenariile noastre ideale. Dar atunci când alegem să fim dar, când dăruim din noi înșine fără să așteptăm nimic în schimb, sufletul nostru se deschide și se umple de o bucurie adâncă, care ne întărește și ne vindecă.

Mai mult, dăruind, construim punți nevăzute între inimi, iar viața capătă sens și culoare. Este un cerc virtuos: oferind iubire, primim iubire, iar darul devine tot mai bogat.

Biblia ne îndeamnă: „Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Astăzi, întrebarea nu este doar dacă așteptăm sau oferim, ci dacă suntem gata să fim lumină în întunericul altcuiva, să fim brațe întinse și să nu ne temem să dăruim chiar și atunci când nu vedem imediat răsplata.

Și tu, ce alegi astăzi? Să aștepți sau să dăruiești?