Cine mă iubește cu adevărat?

Uneori mă opresc și mă întreb: dacă n-aș mai fi cine sunt acum – dacă n-aș mai avea frumusețea, mintea, darurile mele – cine ar mai rămâne lângă mine? Cine m-ar mai iubi, nu pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce sunt?

Adevărul e că, de multe ori, iubirea pe care o primim vine cu etichete, condiții, comparații. Suntem iubiți „pentru că”… și rareori „pur și simplu”. Asta doare. Doare pentru că în inima mea e o sete adâncă de a fi iubit necondiționat, total, curat. Așa cum iubește Dumnezeu.

Am avut momente când nu mai aveam nimic de oferit lumii. Eram golit de toate rolurile mele, de toate măștile. Și în acel gol, în acea tăcere amară, am întrebat: „Cine mă iubește cu adevărat?”

Și-atunci, în adâncul meu, am auzit un răspuns blând, dar puternic: „Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa.” (Ieremia 31, 3)

Mi-au dat lacrimile. Pentru că El mă iubește fără să-I aduc nimic în schimb. Nu pentru că sunt bun sau vrednic. Mă iubește pentru că sunt al Lui. Pentru că sunt chipul Lui. Și nu sunt singurul. Aceeași iubire o are și pentru tine. Da, chiar acum, așa cum ești.

Astăzi nu mai cer dovezi. Nu mai caut iubirea în privirile celorlalți. Am înțeles că iubirea care vindecă nu vine de jos în sus, ci de sus în jos. Și că numai atunci când mă las iubit de Dumnezeu, pot învăța să iubesc și eu cu adevărat.

Tu ai curajul să crezi asta? Că ești iubit nu „pentru că…”, ci „în ciuda a tot”?

Te provoc să te oprești și să asculți și tu acel glas blând, care rostește fără ezitare: „Te iubesc pentru că ești.”