Despre oamenii din jurul nostru și iubirea care ne leagă

Relațiile dintre oameni sunt diverse: legături de sânge, prietenii, vecinătăți, colegialitate sau solidaritate. Însă dincolo de toate acestea, există o legătură mai profundă care ne unește pe toți: recunoașterea chipului divin în fiecare persoană.

În fiecare zi, încerc să privesc mai atent oamenii pe care îi întâlnesc, să văd în ochii lor ceva ce depășește simpla prezență – să zăresc acolo o urmă a prezenței lui Dumnezeu. Uneori, această conștientizare aduce o pace și o responsabilitate: cum pot să fiu o lumină și un sprijin pentru acea ființă?

Nu întotdeauna găsesc cuvintele potrivite pentru a mângâia pe cineva care trece prin încercări. De multe ori, doar tăcerea și prezența mea sinceră pot transmite compasiune și înțelegere. Și în această tăcere, se naște o comuniune între suflete, o comuniune ce vorbește mai mult decât orice vorbă.

Când simt neputința de a face mai mult, mă rog să primesc înțelepciunea și harul de a iubi cu adevărat – să pot răspunde durerii aproapelui nu doar cu vorbe, ci cu o inimă deschisă și o iubire ce înțelege durerea dincolo de cuvinte.

Dragă cititorule, poate ai trecut și tu prin momente când nu știai cum să fii de ajutor, când tăcerea ți s-a părut singura alegere. Te încurajez să știi că prezența ta sinceră contează enorm. Uneori, simpla ascultare, o privire caldă sau o îmbrățișare pot fi răspunsul pe care îl așteaptă cineva. Nu te subestima – chiar și tăcerea plină de iubire este o rugăciune înălțată pentru celălalt.

„ Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15,12)

Fie ca această zi să ne ajute să vedem divinitatea în aproapele nostru și să ne deschidă inima pentru iubirea care vindecă și unește.