Lucrul cel mai de preț 

Îmi amintesc de o poveste despre Nastratin, un om cu o înțelepciune simplă, dar profundă. El obișnuia să lase ușa casei larg deschisă atunci când pleca de-acasă, dar o încuia bine atunci când rămânea. Când l-au întrebat de ce face așa, el a răspuns simplu:

„Eu nu posed nimic și nu apropriez nimic. Cel mai de preț bun al meu sunt eu însumi. De aceea, este firesc să mă păzesc.”

Acest răspuns mi-a rămas întipărit în minte și m-a făcut să meditez la cât de mult ne pierdem energia grijindu-ne excesiv de lucruri materiale sau de lucruri din exterior, în timp ce neglijăm să ne păzim cu adevărat sufletul și mintea.

Am învățat că, oricât de multe am avea, cel mai valoros lucru pe care-l posed este propria mea ființă – sănătatea mea trupească și, mai ales, sufletul meu. Când mă îngrijesc de mine, când cultiv liniștea, iubirea și înțelepciunea, pot să fiu cu adevărat liber și împăcat, indiferent ce se întâmplă în jur.

A fi „paznic” al sufletului înseamnă să fim atenți la ce alegem să primim în inima noastră: gânduri bune sau răutăți, iertare sau ranchiună, nădejde sau disperare. Fiecare alegere pe care o facem ne modelează interiorul și ne dăruiește sau ne ia din pacea noastră.

Este o responsabilitate uriașă să ne păstrăm sufletul curat și să ne îngrijim de echilibrul nostru interior. Dar această grijă nu este o povară, ci o formă de respect și iubire față de noi înșine.

Dragul meu cititor, te invit să-ți prețuiești cel mai mult sufletul tău. Să lași ușa deschisă către iubire, încredere și iertare, dar să fii în același timp un paznic grijuliu al gândurilor și al inimii tale. Numai așa vei putea să trăiești cu adevărat liber, fericit și împăcat.

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.” (Proverbe 4:23)

Amintește-ți mereu: tot ce avem în lumea aceasta trece, dar ceea ce păstrăm în suflet rămâne. Îngrijește-ți sufletul și vei avea comorile cele mai de preț, acelea pe care nimeni și nimic nu ți le poate lua.