Averea care nu se pierde

Mergând prin viață, întâlnim oameni care își măsoară valoarea în hectare, conturi, clădiri și titluri. Am citit povestea unui boier care, mândru de avuțiile lui, se lăuda în fața unui țăran: „Livada de pe deal e a mea, pădurile din jurul satului sunt ale mele, pământul pe care calci acum îmi aparține. Tot ce vezi este al meu.” Țăranul l-a ascultat cu calm, apoi, arătând spre cer, i-a spus: „Dar acela? Nu cred că cerul este al tău. Acela este al meu.” Și a plecat zâmbind, fără nicio urmă de invidie, lăsându-l pe boier fără replică.

Această întâmplare simplă m-a pus pe gânduri: de câte ori nu alergăm după lucruri care se pot pierde într-o clipă? Casele, pământurile, banii – toate pot dispărea printr-un accident, o criză, o decizie greșită sau chiar prin trecerea timpului. Dar există o avere pe care nimeni nu ți-o poate lua: relația ta cu Dumnezeu, pacea din suflet și nădejdea că, dincolo de tot ce se vede, te așteaptă ceva veșnic.

Biblia spune: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Matei 6:19-21). Țăranul din poveste nu era „sărac”; avea cea mai mare avere – cerul. Știa cui îi aparține și nu avea nevoie să-l cumpere.

Dragii mei, să nu lăsăm lumea să ne definească bogăția.

Poți să nu ai nimic în cont, dar să fii mai bogat decât toți boierii dacă cerul îți aparține. Strânge-ți comoara acolo unde nu există hoți, crize sau timp care să o fure.