23 august – o zi cu amintiri și lecții pentru noi toți

Astăzi, 23 august, nu mai este sărbătorită oficial, dar rămâne o zi cu o încărcătură istorică puternică și cu nostalgii profunde. A fost o zi în care România a făcut o alegere crucială, un moment de cotitură care a schimbat destinul țării și al oamenilor săi.

Chiar dacă timpul a șters festivitățile, amintirea acestei zile ne îndeamnă să reflectăm asupra curajului de a schimba ceea ce nu mai servește binele comun și asupra responsabilității fiecăruia de a fi parte din binele și dreptatea lumii în care trăim.

Nostalgia unei sărbători care a fost ne amintește că adevărata sărbătoare este în faptele noastre de zi cu zi, în alegerile care ne definesc și în dragostea pe care o purtăm pentru țară și pentru cei din jur.

Nu trebuie să uităm trecutul, pentru că uitarea ne aduce prăbușirea. Ceea ce vedem astăzi în jurul nostru – atât bune, cât și rele – este, în mare măsură, rodul memoriei noastre colective și al lecțiilor învățate (sau nu). Ignorarea trecutului ne face să repetăm greșelile și să pierdem din vedere valorile care ne pot ghida spre un viitor mai bun.

De aceea, amintirea zilei de 23 august nu trebuie să fie doar o nostalgie, ci o lecție vie: să prețuim curajul, să înțelegem prețul libertății și să nu ne lăsăm pradă uitării. Într-o lume care uită repede, să ne aducem aminte este un act de respect față de cei care au luptat și o responsabilitate față de cei ce vor veni.

După cum spune Scriptura:

„Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tatăl tău şi-ți va da de ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune” (Deuteronom 32:7)

Și tot Cuvântul ne încurajează:

„Nu spune niciodată: «Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?». Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta.” (Eclesiastul 7:10)

Să păstrăm vie memoria și să construim cu înțelepciune și iubire ziua de mâine