Iertarea, cheia păcii în suflet și în lume

Astăzi, în Duminica XI după Rusalii, Evanghelia ne aduce o pildă puternică și plină de învățăminte: parabola datornicului nemilostiv. Aceasta ne arată cât de mare este iubirea și mila lui Dumnezeu, Care ne iartă toate greșelile dacă ne căim cu adevărat. Însă, în același timp, ne pune înainte o condiție esențială: să fim noi înșine dornici să iertăm greșelile celor din jur.

Datoriile pe care le purtăm – nu cele materiale, ci cele sufletești – sunt o realitate care ne însoțește toată viața. Suntem datori în fața lui Dumnezeu pentru păcatele și greșelile noastre, dar și în fața semenilor pentru răutățile sau nedreptățile pe care le-am făcut. Așa cum omul din parabola Evangheliei avea o datorie imensă pe care i-a iertat-o stăpânul, tot așa și noi suntem îndatorați de mila lui Dumnezeu, care ne oferă iertarea în dar, dacă ne plecăm cu smerenie.

Dar mai departe, Evanghelia ne avertizează că nu putem primi această iertare fără a fi dispuși să iertăm la rândul nostru pe cei care ne greșesc, chiar dacă „datoriile” lor față de noi par mici sau ușor de uitat. Pentru că a nu ierta este ca și cum am încărca sufletul cu o povară grea, care ne întunecă inima și ne împiedică să primim pe deplin harul lui Dumnezeu.

Datoria sufletească față de Dumnezeu și aproapele este o datorie de iubire și de pace. A ierta înseamnă a ne elibera de lanțurile resentimentului și ale urii, înseamnă a deschide calea către împăcare, înțelegere și armonie. Iertarea este un dar care ni se dă, dar și o datorie pe care trebuie să o împlinim.

În viața de zi cu zi, aceste datorii nevăzute pot apărea în relațiile noastre – în familie, la serviciu, în comunitate. Atunci când alegem să nu ținem minte răul și să nu răspundem cu rău, ci cu iubire și iertare, devenim mai aproape de modelul divin al iubirii milostive.

Să nu uităm că, prin iertare, ne curățăm sufletul și ne pregătim pentru adevărata pace și bucurie, iar amintirea trecutului, chiar și a greșelilor făcute, ne ajută să creștem și să nu repetăm aceleași greșeli.

„Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6,12) – cuvinte care să rămână mereu vii în inimile noastre, călăuzindu-ne spre iertare, pace și iubire.