Cât primesc și cât împart ?

Când citesc poezia lui Ioan Alexandru, simt o căldură în suflet:

„Vine un musafir la noi in casa/ Aducător de har orice străin/ Îl vom pune in frunte la masa/ Lângă pâine şi vin/ Cât ne este vatra de săracă/ Pe cât suntem de mulţi lângă foc/ Ii place lui Dumnezeu să petreacă/ Cu noi la un loc.// Fărâmiturile-astea puţine/ Trebuie să le-mpărţim chibzuit/ Să rămână coşurile pline/ Din cât a prisosit.// Fiece casă-mpărăţie,/ Fiece masă prestol/ Prin fiecine poate să vie/ De când mormântul e gol .” (Cina)

Îmi dau seama că fiecare om care îmi trece pragul poate fi un dar de la Dumnezeu. Chiar și cei necunoscuți, cei care par simpli sau neînsemnați, aduc cu ei har și bucurie. Aleg astăzi să-i primesc cu inima deschisă, așa cum alege Dumnezeu să vină la mine în fiecare zi, chiar și nevăzut, prin oameni, prin întâmplări, prin gânduri și vise.

Îmi amintesc că și puținul meu devine bogăție atunci când împart. Chiar și gesturi mici – un zâmbet, un cuvânt bun, o fărâmă de pâine sau timp oferit altuia – pot fi turnuri de frățietate în lume. Aleg să nu țin pentru mine ceea ce Dumnezeu mi-a dat și să împart cu bucurie, știind că harul Lui prisosește și că, prin mine, el poate ajunge și la alții.

Biblia ne amintește: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.” (Luca 3:11)

Astăzi aleg să văd casa mea, viața mea, inima mea ca pe un prestol. Aleg să primesc oaspeții – oameni, încercări, daruri – și să-i pun la masa sufletului meu. Aleg să transform fiecare zi într-o sărbătoare. Aleg să primesc și să împart harul.

Și tu poți face același lucru: deschide-ți inima și lasă-L pe Dumnezeu să petreacă cu tine la masa vieții.