Author: Redactia ( Redactia)

Îmbracă Doamne lumea-n mii și mii De flori, și-așa frumos împodobită Să te slăvească-n ziua de Florii Cu busuioc și ramuri de răchită!   Și-i pune-n palme stropi curați de mir Din panseluțe, crini și violete, Din stânjenei, din flori de trandafir Și din narcise prinse în rozete.   Ascultă-mi Doamne ruga-n astă zi Și-mbracă...

Și-mi pare rău că nu mai plâng C-atunci, când mă trezeam râzând Și dorul tău mă fermeca Și la -al meu geam tot răsărea Lumina ta, lumina ta   Și dacă nu-ți voi mai citi Pe vânt, pe frig, tot ce tu scrii Când nu voi mai privi la cer Și zâmbetele tale pier Eu...

Cuvintele-mi îngheață pe buze, nerostite, Vertijul are schije ce aspru biciuiesc Și tâmpla îmi zvâcnește străpunsă de cuțite, Iar niște limbi înalte de foc mă-mprejmuiesc.   O frică fără milă năvalnic mă pătrunde Și gheara-i ascuțită în cord mi s-a vârât, Să mă ascund îmi vine, să fug, dar nu știu unde, Rezistă, strigă mintea,...

Valsează timpu-n brațe de netimp În ritm de răsărituri și apusuri Se-nclină însăși fruntea lui Olimp Să preamărească sensul din opusuri.   De jos, de sus, Pământ și Panteon Lumina și-ntunericul visează Un vals în doi pe-o scenă-n Odeon Și trupurile lor se-mpreunează.   Un pas-nainte, altul înapoi, La stânga și la dreapta nemuririi Întruchipați...

Mi-am adunat un gând de-atunci Când înfloream ca macii- n lunci Iar TU ai răsărit izvor Și-ai lăcrimat in al meu dor In dulcea clipă de amor   Nu mai erau nici nori pe cer Nici iarna nu era un ger Iar drumul meu era lucios Vedeam un chip prea luminos De-am tresărit de-așa frumos...

Frica țipătu-și asmute peste asfințitul tern, Semne lungi de întrebare prin văzduhuri se răsfiră, Mesageri cu glugă neagră aduc zvonuri din infern, Frunțile înspăimântate se apleacă și se miră.   Prin ruine de lumină ochii picură-ntrebări… Însă cine să răspundă? Rațiunea pare dusă Pe-un tărâm fără de sensuri, plin de ură și trădări… Ochii-și picură...

Întâi de Martie când bate La porți cu inimi înghețate Întreaga fire prinde viață Și inimile se dezgheață.   Coboară lin pe stropi de soare Și-mbracă zarea-n sărbătoare, Iar noi renaștem iar și iar Ca mărțișorul dat în dar.   Cuminte, soarele șoptește: Fii vesel omule, iubește Și lasă grijile să piară, E Martie, e...

Sătule de-ntuneric și nămeți Iubirile așteaptă să răsară Și să-ncolțească-n zi de Dragobeți Ca mâțișorii albi în primăvară.   Au stat uitate singure-ntr-un pod Închise cu zăvoare de zăpadă Și-au așteptat pe-un rece eșafod Năvoadele troienelor să cadă.   Să le primim cu ghiocei în coș… Iubirile cuprinse de dorințe Ne-or împleti un fir în...

Printre sălciile de apă Ce cunună noaptea-ntreagă Aștept ziuă să se facă Să te văd cât mi-ești de dragă Și din zâmbetul de Soare Ce cuprinde albastra-mi carte Am să fac o sărbătoare TU de-o parte, eu de-o parte Pașii tăi se-aud în trepte Printre vuietul de raze Coborând de sus, pe creste Răsărind a...

În acordurile nopții, sub covor de stele mute Luna-și varsă asfințitul peste chipuri ostenite, Flutură cununi de umbre, ziduri negre-n amăgire, Se duc vise ne-mplinite spre neant, în nălucire.   Scapără pe cer tristețea necuprinselor tăceri, Se-ntrevede începutul unor false învieri, Se târăște neputință de-a grăi în adevăr, Palma somnului asudă peste florile-mi din păr....

Coboară-n bernă flamura conștiinței Și clopotele-n turle-au amuțit, Compasu-nfipt în inima credinței Trasează-un cerc, de unde-mprejumuit.   În Matrix, pe-un ecran din plăsmuire Rulează-un singur film, numit „Accept”, Iar noi orbiți de noua rânduire Ne scoatem singuri sufletul din piept.   Compasul are-un numar și valoarea De-a cumpăra și-a vinde doar prin el, Ne-am cununat...

Albă de zăpadă Mireasă de iarnă Fulg ce mă dezmiardă Soarele ne vadă Albă primăvară Floare de cais Tu rămâi un vis Luceafăr de seară Albă zi de vară Râu ce curge-n valuri Suntem două maluri O dulce povară Albă toamnă, toamnă Un cântec de struguri Ochii tăi sunt muguri Gura TA o taină Pasul...

O stea răsare sus pe cer, E steaua care prevestește Că țara se reîntregește Și zidurile toate pier.   Un soare nou, strălucitor, Aprinde-n suflete moldave Dorințe, visuri și voroave Despre pământ, despre popor.   Despre lumină și dreptate, Despre strămoși, despre eroi, Despre UNIREA dintre noi, De Sfântă noastră Libertate!

Dacă te-aș atinge Poate că m-aș stinge Dacă te-aș vedea Poate aș pleca Dacă mi-ai zâmbi Poate n-aș iubi Dacă tu mi-ai scrie Nu citesc hârtie Dacă ai veni Poate m-aș feri Dacă ai cânta Nu te-aș asculta Dar nu am ce face Inima nu-mi tace Dacă tu n-ai fi Așa cum nu ști Înger...

Dorul cuprinsu-ma Versul aprinsu-ma Și brațul strânsu-ma Luceafăr cântatu-ma Tu, fericitu-ne-ai Tu, înviatu-ne-ai Tu, mângâiatu-ne-ai Tu, nemărginitu-ne-ai Înger al versului Sărut al șesului Floare a raiului Lumină a graiului Ninsoare a ninsului Culoare a stinsului Foc al necuprinsului Mare a întinsului Iubire a visului Pulbere a caisului Murmur al abisului Aripă a vântului Mal al...

Baba iarnă are-un greier Așezat taman în creier Și în loc să toarcă fir De argint, toarce zefir…   Toarnă ploaie peste țară Și se crede primăvară Și visează-așa… hai-hui Feți Frumoși pe cai verzui.   Și în loc de ciucuri dalbi Așezați prin pomii albi Pune pete de noroi Prin copacii triști și goi....