Zi de noiembrie, sfârșită, Bacovian, pământul geme Umbrind un vis care se teme Că va pieri și n-are vreme Iubirii, de zăpezi strivită Un semn să-i dea, Măcar să-i spună Un ceas să stea, să nu apună, Lumina-ntr-însa să rămână… Tomnatic gând cu falduri reci Omăt arunci peste visare, Apui…