Micuțiu Sorin

Domnul Ioan Dorel Șchiopu, șef de stație CFR Petroșani – sociolog de profesie, pasionat de istorie și patriotism, nu doar un lucrător al căii ferate, ci un om care transformă locuri obișnuite în spații ale cunoașterii. Gara din Petroșani, sub îndrumarea sa, nu mai este doar un nod de trenuri,…

Pe Matei Basarab, domnitorul evlavios al Țării Românești îl găsesc în zidurile lăcașurilor sfinte pe care le-a ridicat, în cărțile pe care le-a tipărit și în școlile pe care le-a înființat. Îl văd în grijă pentru oameni, în protecția credinței și a culturii, în modul în care apăra neamul de…

Mă întorc în timp și îl întâlnesc pe Sfântul Ioan, corăbierul din insula Kos – cel pe care Biserica îl pomenește pe 8 aprilie. Nu îl găsesc într-un moment de glorie, ci într-unul de rătăcire. Pentru o vreme, nu mai este el însuși. Sub presiune și cu mintea tulburată, ajunge…

„Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.” (Facerea 6,9)  Mă întorc la prima carte a Sfintei Scripturi și îl întâlnesc pe Noe într-o lume care s-a îndepărtat complet de Dumnezeu. Totul în jur pare dominat de alegeri greșite, de dorințe scăpate de…

Îl văd pe Rareș: 10 ani, dar cu un suflet și o maturitate care depășesc vârsta lui. În fața mea stă un copil din Botoșani, cu ochii mari și curioși, care a călătorit până la Cannes și se joacă cu roluri de teatru și film, dar care în același timp…

Îl văd pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab: tânăr, la Mănăstirea Bistrița, cu ochii închiși în rugăciune isihastă și cu sufletul treaz, învățând de la Sfântul Nifon. Nu e doar un voievod, ci un om care își pune viața în slujba înțelepciunii și a credinței. Îl văd scriind pentru fiul său,…

Sfântul Iosif – copilul din Sicilia, crescut cu pâine, apă și rugăciune. Blând, smerit, atras de post și ascultare încă din copilărie. Îl văd intrând în mănăstire, lăsând totul pentru Dumnezeu, dedicându-și viața rugăciunii și nevoinței. Patul lui era pământul, haina săracă, hrana puțină, iar nopțile pierdute în rugăciune. Totuși,…

Mă opresc înaintea chipului lui Enoh, al bărbatului care „a umblat cu Dumnezeu” și care, într-o tainică mutare, nu a cunoscut moartea. Într-o lume decăzută, Enoh a rămas vertical, dreapt și bineplăcut lui Dumnezeu. A fost luat la cer, trup și suflet, un semn timpuriu al învierii și al credinței…

Mă opresc înaintea chipului lui Iustinian Simion, medic neurochirurg, și, de data aceasta, nu mai privesc în trecut, ci în prezent. Îl văd într-o sală de operații, acolo unde totul pare să țină de precizie, știință, control. Și totuși, el intră cu inima, împreună cu Dumnezeu, în creierul pacienților. Nu…

Mă opresc înaintea chipului lui Mihai Viteazul și încerc să-l privesc nu ca pe o figură din manual, ci ca pe un om viu. Îl văd intrând în Alba Iulia, purtând în el o dorință: unirea – mare unire a Românilor. Nu avea garanția că va reuși și totuși a…

(pomeniți în ziua de 31 martie)  Sunt oameni care au trăit cu credința mai presus de frică, în ciuda amenințărilor și torturii, chiar până la moartea fizică. Sunt sfinți care au fost aruncați în închisoare și mâncați de șoareci și pisici, dar care au rămas nepătați în duh. În fața…

Îmi închipui chipul lui Set, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, venind ca înlocuitor al lui Abel, după drama fratelui său ucis. Este simbolul reînnoirii, continuității și nădejdii în planul lui Dumnezeu. Văd în el răbdarea și tăria unui om ales să ducă mai departe lucrarea divină.…